O nouă Hotărâre
Autor: Lupşea George  |  Album: Pe Urmele Mântuitorului  |  Tematica: Diverse
Resursa adaugata de lupsea in 30/12/2008
Cugetul meu ades mă-nvinuieşte
Că n-am lucrat destul pentru Hristos,
De gura, ce de Domnul nu vorbeşte
La cel căzut pe drumul cel stâncos!

De clipa petrecută în tăcere!
Când îi vedeam pe alţii cum se pierd,
Iar eu aveam un mijloc de salvare
Dar nu le-am spus în cine mă încred!

Şi tot aşa se scurse ani de-arândul
Purtând cu eii un gând neâmplinit;
Dar într-o zi Isus Mântuitorul
Cu vocea blândă-n cale mi-a ieşit!

Mi-a arătat Isus nemărginirea
Şi slava unde sfinţii toţi vor fi!
Apoi mi-a zis: Care ţia fost slujirea?
La câţi ai spus că Eu voi reveni?

Cu faţa la pământ cuprins de spaimă
Eu am căzut văzând că-s vinovat
Dar El m-a ridicat, ca şi o mamă,
Şi glasul Lui duios m-a mângâiat!

Atuncea mi-am luat o hotărâre
Că-n anul care astăzi vom intra,
Eu îl voi folosi pentru slujire
Înţelegând care-mi era menirea!

Vreau să vorbesc la toţi de mântuire
De harul care mie mi-a fost dat
Ca să trăiesc odată-n nemurire
Cu-Acela ce din lume m-a salvat.

Anii se duc, ducând cu eii trecutul
Nu poţi întoarce vremea înapoi!
Trăieşte în sfinţenie prezentul
Şi-odată vei ajunge în lumi noi!

Iar azi de Îl cunoşti pe Salvatorul
Vorbeşte şi la alţii despre EL,
Numai atunci vei şterge tot trecutul
Şi faptele le v-a-ngropa cu el!

Iar întrebarea Lui mă însoţeşte
Şi-mi răscoleşte mintea-mi frământată!
Dar vocea Lui tot timpul îmi şopteşte:
-Eu sunt cu tine-n cuget şi în faptă;

Atunci în ochii lacrima-mi tresaltă
Deschizând poarta pleoapei ferecate
Lăsând un strop să picure îndată,
În cupa unde fi-vor adunate!

An după an, se duc cu o urare,
Urarea ce transformă-a ta fiinţă
Ani se duc grăbiţi spre asfinţire
Iar eu mă lupt să stau tare-n credinţă!

Iar dacă anii zboară ca şi gândul
E-un semn că Dumnezeu în cer trăieşte.
Şi El ne coordonează tot pământul
Pe cei aleşi, de rău îii ocroteşte!

Iubitul meu de încă rătăceşti
Ca şi Israiel când era-n pustie;
Dacă de azi spre cer o să priveşti
Pe veci tu vei scăpa de pribegie!

Răscumpără dar vremea cât se poate
Căci anii trec ca fulgii de zăpadă,
Întoarcete şi vei scăpa de moarte
Trăind cu Domnu-n lumea Preaînaltă.
Domnul să ne ajute să fim cu EL
Până în acest moment nu au fost adăugate comentarii.
Statistici
  • Vizualizări: 1340
  • Export PDF: 2
Opțiuni